Vinuri esențiale: ITALIA ep.1

Brunello di Montalcino este probabil cel mai cunoscut si apreciat vin al Italiei. Alături de Barolo, Chianti si Amarone au dus faima macaronarilor pe toate continentele.

Brunello este este un fel de Maseratti al vinurilor.  Se face dintr-un singur soi de struguri: Sangiovese.

Pe la 1400, în toată Toscana se cultiva cu mare zor Sangiovesele. Totuşi, un anume Sangiovese, în Montalcino, se numea Brunello.  Un vin mai greu şi mai intens colorat.  Pe la 1860, un viticultor local, Clemente Santi a identificat o anume varietate, o clonă,  de Sangiovese  pe care a început să o cultive separat. Brunello, asa cum îl ştim azi, tocmai se născuse. Totuşi, meritul ii aparţine nepotului lui Clemente, Feruccio Biondi-Santi, care a elaborat reţeta finală pentru Brunello.  Această clonă de Sangiovese generează nişte vinuri aşa de bune, încât Brunello di Montalcino era  un superbrand încă din perioada interbelică. În 1980, Brunello di Montalcino a primit statutul de D.O.C.G.

Acest vin se face probabil într-unul dintre cele mai pitoreşti locuri de pe faţa globului cu Europa. La 50 km sud de Siena, în Montalcino.

Pentru că pe la 1200-1400 era la mare modă să fii guelf (membru al unei grupări politice din Italia, care sprijinea pe papi împotriva împăraților germani și a ghibelinilor) sau ghibelin şi să arăți antipatia în piaţa publică, locuitorii din Montalcino s-au preocupat în acest sens și au construit o sumă de edificii în acest orăşel ce astăzi au devenit atracţii turistice aproape la fel de celebre ca bătrânul Brunello.  Intensitatea vieţii medievalale şi-a pus amprenta asupra oraşului de astăzi extraordinar de intens. Cartierele de acum 500 de ani încă mai există, ba chiar şi culorile acestora au rămas neschimbate, iar în centro stroico, dacă nu ar fi automobile, ţi-ai bea vinul la fel de relaxat chiar şi atunci cânt ar trece garda papală pe lângă tine.

Brunello se face doar din soiul Sangiovese din zona Montalcino, dar nu orice vie se califică să producă Brunello. Cantitatea maximă admisă pentru recoltare este de  8 tone/hectar şi doar 68% din struguri se transformă în must pentru Brunello. Viile nu trebuie să fie la altitudini mai mari de 600 m. Vinul este maturat cel puţin doi ani în butoaie de de stejar de diferite volume şi minim 4 luni în sticlă; 6 luni pentru Riserva. Concentraţia minimă de alcool trebuie să fie de 12,5%, însă majoritatea se zbat între 13,5 – 14-5%. Reziduul uscat trebuie să nu depăşească 26 gr./l, iar aciditatea să nu fie mai jos de 5 gr./l.
Culoarea este rubinie intensă, care, cu timpul începe să prindă nuanţe din ce în ce mai spre portocaliu, spre granat mai cinstit.
Notele principale gustative  sunt calde, ample, tanini sunt uşori iar corpul este armonios, bine structurat şi intens.
Dacă notele de culoare variază foarte puţin, notele de degustare au o amplitudine destul de mare, în funcţie de producător.
Oficial şi obligatoriu Brunello este pus la comercializare la 50 de luni după anul recoltei. Versiunea Riserva mai leneveşte un an în plus la producător în pivniţă.
Deci, dacă în 2017 puneţi mâna pe un Brunello din 2014 sau 2015, se numeşte că puneţi mâna pe un fake

În fiecare an, în Februarie, Consorzio del Vino Brunello di Montalcino, publică informaţii despre calitatea recoltei anului anterior. Astfel, dincolo de Robert Parker, James Suckling & Co,  acest consorțiu spune din prima dacă Brunello, Rosso, Moscadello şi Sant’Antimo au avut noroc sau nu.  

Daca vă întrebați cine îl face pot să vă spun că pe la 1960 erau doar 11 producători de Brunello ( Biondi-Santi, Soldera, Costanti, Fattoria dei Barbi ori Canalicchio di Sopra), iar în 1968 guvernul italian îi acorda deumirea D.O.C.G  (Denumire de origine controlată şi garantată), adică era recunoscut oficial ca unul dintre cele mai bune vinuri ale Italiei.  În 2010 erau înregistrati 209 producători de Brunello.  Mulţi sunt foarte mici, mulţi nici măcar nu fac serii consecutive, dar asta nu înseamnă că nu fac Brunello de elită.
Voi nominaliza doar 6 dintre ei care, prin importatori, sunt prezenţi şi în Romania:
Biondi Santi – ăia care trebuie. Cel mai cunoscut producător, tatăl lor.
Col d’Orcia – o interpretare modernă a bătrânului Brunello.  Vinuri contemporane.
Bacci – Castello di Bossi – unul dintre cele mai elegante şi high-class Brunello de pe la noi.
Banfi – popular, mainstream, Brunello şcoală.
Casanova di Neri – vinuri foarte bogate, volubile. Vinuri de 100 de puncte confirmate.
Frescobaldi – Brunello structurate, masive dar atletice şi frumos proporţionate.
Toate vinurile de mai sus se încadrează în gama de preţ peste150 - 220 lei.

Dacă vă bate gândul să colecționați ceva Brunello, iată ce ani trebuie să vânaţi:
Ani extraordinari: 2003, 2006, 2007
Ani foarte buni: 1995, 1997, 1999,  2001, 2004, 2005, 2008
Ani mai fără noroc: 2002, 1984 – cică ăsta a fost cel mai varză.
Anii nepomeniţi au fost aşa şi aşa.
Oficial, Brunello se poate învechi cu succes 30-40 de ani, însă majoritatea producătorilor au sticle cu vin în perfectă stare ce au şi până la 100 de ani vechime.

 Curiozităţi:
1. Cea mai veche sticlă de Brunello  este Biondi Santi 1888 Riserva.
2. Cea mai scumpă sticlă de Brunello, evaluată şi comercială, are valoarea de 52.000 Euro.
3. Începând din 1992,  Consorzio del Vino Brunello di Montalcino, comandă câte o placă comemorativă cu un anume subiect pe tema lui Brunello,  pentru a fi expusă în primăria din Montalcino. Printre artiştii care au avut onoarea de a crea aceste plăci au fost Prada, Roberto Cavalli, Giorgetto Giugiaro sau departamentul de design al FIAT.
Via 


Comments

Popular posts from this blog

Politica de confidențialitate și Termeni de folosire a aplicației mobile RIPOSTA!

Cum petreci Craciunul?