Saptamana Patimilor - Marți

În ziua de marți din Săptămâna Patimilor Domnului, Sfinții Părinti au rânduit să se citească Pilda celor zece fecioare.  Aceasta pildă ne prezintă zece fecioare, cinci "înțelepte" și cinci "neînțelepte", care se pregătesc pentru nuntă. În Noul Testament, întâlnirea cu Hristos este asemănată unei nunti. Hristos se numește pe sine "mire", iar Apostolii poarta numele de "prietenii mirelui". Mireasa lui Hristos este Biserica.
În această pildă, Împărăția cerurilor este asemănată cu zece fecioare, care luându-și candelele, au ieșit în întâmpinarea mirelui. Menționăm că la evrei exista obiceiul ca la căsătorie, mirele să meargă în casa miresei, unde era așteptat de ea și de prietenele ei. De aici se pleca spre casa mirelui, iar acolo se organiza ospățul de nunta.

Astfel, prin cuvintele "fecioarele au ieșit în întâmpinarea mirelui", nu trebuie să înțelegem că fecioarele au ieșit pe stradă, ci doar din încăperea unde se aflau, în mod firesc alături de mireasă, așteptându-l pe mire.
Mirele întârzie, iar fecioarele adorm. La miezul nopții, se vestește sosirea lui. Fecioarele se trezesc să-l întâmpine. Untdelemnul din candelele celor nebune este pe sfârșite. Fecioarele "neînțelepte" (nebune) vor cere celor înțelepte să le împrumute dintr-al lor. Acestea nu vor, pe motiv că și candelele lor se pot stinge prin acest împrumut. Astfel, fecioarele nebune merg să cumpere untdelemn. În timp ce ele lipsesc, sosește mirele. Acesta intră la nuntă împreuna cu fecioarele "care erau gata de nuntă" și ușa se închide. Vor ajunge și fecioarele nebune, dar vor găsi ușa închisă. Vor striga: "Doamne, Doamne, deschide-ne nouă". Mirele le răspunde: "Adevărat zic vouă: Nu vă cunosc pe voi".
Părintele Constantin Galeriu, cercetând originalul grecesc al Noului Testament a găsit interpretarea: "Nu recunosc chipul meu în voi", deci chipul nostru autentic este în Hristos. Pilda se încheie cu aceste cuvinte: "Privegheați și va rugați, ca nu știți ziua, nici ceasul când vine Fiul Omului".
Hristos a dorit ca prin aceasta pilda sa ne descopere importanța pregătirii în vederea judecații de apoi. Părintele Petroniu Tănase mărturisește ca întotdeauna diavolul ascunde păcatul sub chipul virtuții. "Adeseori forma, atât a virtuții, cat și a păcatului poate fi aceeași, pe când scopul le deosebește hotărât; scopul a toată fapta bună este Dumnezeu, iar scopul păcatului este moartea. De aceea, o faptă bună ca să fie virtuoasă, are nevoie de o garanție că scopul ei duce la Dumnezeu. Această garanție, Dumnezeu a pus-o în aproapele nostru: "Întrucât ați făcut aceasta unuia din acești frați prea mici ai Mei, Mie Mi-ați făcut!” (Matei 25, 40) va zice Domnul. De aceea, orice faptă virtuoasă se valorifică prin purtarea pe care o avem față de aproapele nostru; este o faptă de dragoste, de milostenie față de dânsul. Milostenia este deci certificatul de garanție al virtuții, că este bine făcută, ca duce la Dumnezeu".
De aici reiese că în vremea postului nu trebuie sa ne oprim doar la înfrânare, nevoințe, metanii etc, ci toate acestea trebuie însoțite de milostenie.
Din aceasta pilda înțelegem că o simplă virtute cultivată nu ne face moștenitori ai Împărăției lui Dumnezeu. Fecioarelor nebune nu le-a fost de ajuns fecioria. Lipsa faptelor bune, a milosteniei, le-a făcut pe acestea să nu poată fi alături de Hristos. Nu le-a folosit lupta cu trupul, ferirea de a cădea în păcatul desfrânării, de vreme ce ele sunt privite drept păcătoase. Candele sunt darul fecioriei, iar untdelemnul este milostenia. Fără untdelemn candelele se sting, adică fecioria dacă nu este însoțită de milostenie nu folosește la nimic.
Am întâlnit și aceasta interpretare: Candelele aprinse simbolizează faptele bune, care trebuie să ardă până la sfârșitul lumii, adică până la sfârșitul fiecăruia sau până la Parusie. Flacăra este alimentată de untdelemn. Prin untdelemn, înțelegem credința. Ea nu se poate împrumuta altora, fiind un dar strict personal. Sfântul Serafim de Sarov susține ca lămpile goale simbolizează absenta darurilor Sfântului Duh din inima lor. Lumina lor s-a stins din cauza lipsei unei credințe puternice, care să se manifeste prin fapte bune. Fecioarele nebune, fără să fi făcut un rău aproapelui, au păcătuit pentru că nu s-au îngrijit de lumina din suflete.
Nu exista osândă mai grea decât aceea de a-I rămâne necunoscut lui Hristos.
Sfântul Ioan Gură de Aur spune că somnul reprezintă moartea, iar strigarea de la miezul nopții, "Iată, mirele vine", reprezintă trâmbița arhanghelului (I Tesaloniceni 4, 16) prin care suntem chemați la judecată.
În nașterea duhovniceasca, mai întâi murim și mai târziu ne bucurăm de unirea cu Mirele Hristos ("Ne-am îngropat cu El, în moarte, prin botez, pentru ca, precum Hristos a înviat din morți, prin slava Tatălui, așa să umblăm și noi intru înnoirea vieții" - Romani 6, 4). Viețuirea duhovnicească este diferită de viețuirea lumeasca. De aceea, viata duhovnicească nu începe cu nunta, ci cu moartea.
Intrarea în Împărăția lui Dumnezeu este asemenea unei nunți. Pentru acest lucru, Hristos vine ca Mire la Judecata de apoi .
Pilda celor zece fecioare este un îndemn la o neîncetată priveghere: "De aceea și voi fiți gata, ca în ceasul în care nu gândiți Fiul Omului va veni".

Comments

Popular posts from this blog

Politica de confidențialitate și Termeni de folosire a aplicației mobile RIPOSTA!

Cum petreci Craciunul?