Sfânta și Marea Sâmbătă
În Sfânta și Marea Sâmbăta prăznuim îngroparea Mântuitorului și pogorârea Sa la iad. Sâmbăta Mare este o tainĂ, pentru că deși sâmbăta înseamnă odihna, ea este totuși o lucrare. Apostolul Petru spune ca S-a pogorât la iad și "a propovăduit și duhurilor ținute în închisoare" (I
Petru 3: 19). În răstimpul dintre moarte și înviere, când trupul
Sau zăcea în mormânt, Hristos a coborât cu sufletul Lui îndumnezeit
printre cei adormiți, ținuti până atunci sub stăpânirea celui rău, și
le-a propovăduit cuvântul Evangheliei. Însa nu toți morții au răspuns la
chemarea lui Hristos. Au fost multi care nu puteau sa înțeleagă
cuvintele Sale din cauza învârtoșării lor spirituale, sau auzindu-L, nu
voiau sa-I primească indemnul.
In iad, Hristos vestește eliberarea celor legați de diavol, a celor
care au crezut in cuvintele Sale. Sfântul Epifanie al Ciprului grăiește:
„Ieri L-au lovit, astăzi lovește El locuința iadului cu fulgerul
dumnezeirii. Ieri L-au legat, astăzi El strânge în obezi pe tiranul
diavol cu legături nedezlegate. Ieri L-au osândit, astăzi dăruiește
libertate celor osândiți. Ieri slujitorii lui Pilat L-au batjocorit, astăzi portarii iadului L-au văzut și s-au cutremurat. (Sfântul Epifanie
al Ciprului, Cuvânt la îngroparea Trupului Dumnezeiesc al Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos).
Când se spune ca Iisus a coborât la iad nu trebuie sa se creadă ca
este vorba de locul de osândă a celor păcătoși, ci pur și simplu de împărăția morților, unde zăceau drepții și păcătoșii. Este acel sol
biblic, unde sălășluiau sufletele celor adormiți, indiferent de
comportarea lor în viata (Natalia Manoilescu, Iisus Hristos Mântuitorul în lumina Sfintelor Evanghelii).
Taina Sâmbetei celei Mari este redata în Sinaxarul acestei zile
astfel: "In mormânt cu trupul, în iad cu sufletul ca un Dumnezeu, în rai
cu tălharul și pe tron împreuna cu Tatăl și cu Duhul ai fost, toate umplându-le, Acela ce ești necuprins Hristoase, Dumnezeule!". Fiul lui
Dumnezeu care s-a făcut Om pentru mântuirea noastră, nu s-a despărțit de
trupul Sau din mormânt și nici de sufletul Sau coborât la iad.
Trupul Sau fiind unit cu dumnezeirea Sa, trecere printr-o schimbare desăvârșită de induhovnicire. Din acest motiv, trupul Mântuitorului nu
intra în descompunere și poate trece cu el prin ușile încuiate, după Învierea Sa.
Iar sufletul Mântuitorului coboară la iad, dar nu ca sufletul unui
simplu om, ci ca sufletul lui Dumnezeu-Omul, deci unit cu dumnezeirea
Sa. Si prin puterea Sa dumnezeiasca ridica din iad pe toți cei care l-au așteptat cu credință. Coborârea la iad este o lucrare mântuitoare, o
lucrare de zdrobire a porților iadului.
Biserica mărturisește ca Hristos prin pogorârea Sa la iad a sfărâmat porțile iadului, ca această închisoare să rămână neputincioasă. Nu spune
ca le-a deschis, pentru ca acest lucru lasă să se înțeleagă că ele pot
fi închise din nou. Însă, zdrobirea ne descoperă că nimeni nu mai poate
reface acel lucru nimicit de Hristos.
Sfântul Ioan Damaschin, autorul Canonului Sfintelor Paști, spune:
"Deși Hristos a murit ca un om, iar sufletul Sau S-a desprins din
preacuratul Sau trup, dumnezeirea Lui a rămas nedespărțită de amândouă, adică atât de trup, cat și de suflet". Astfel, Hristos se pogoară în iad
nu în postura de rob, ci de Stăpân al vieții și al morții, Biruitor al
iadului, Izbăvitor al celor aflati aici.

Comments
Post a Comment